Un sicriu din epoca bronzului, vechi de 4.000 de ani, a fost descoperit într-un iaz, pe un teren de golf din Yorkshire.
Sicriul conține rămășițe umane și un topor de piatră cu mâner din lemn, aflat într-o stare impecabilă.
Muncitorii care săpau un iaz la clubul de golf Tetney, în iulie 2018, cu un excavator, au găsit sicriul preistoric. Aceștia au chemat un arheolog de la Universitatea din Sheffield, care a sosit a doua zi la fața locului. A găsit o groapă noroioasă, de 12 metri adâncime, în care se afla un sicriu de lemn rupt în câteva bucăți.
Lemnul, conservat mii de ani în solul inundat de apă, era în pericol de a se strica din cauza expuneri la aer și la soarele puternic, potrivit The History Blog.
După analiza arheologică, s-a descoperit că bucățile de lemn făceau parte dintr-un sicriu din bușteni, trunchiul fiind sculptat într-un stejar cu creștere rapidă. A fost realizat cu tehnica „cherestelei despicate”, în care trunchiul este tăiat vertical în două bucăți inegale. Partea mai mare era scobită, iar cealaltă mai mică era transformată într-un capac. Doar o parte din capacul acestui sicriu a supraviețuit.
Câteva plante au fost folosite pentru a acoperi corpul persoanei decedate, apoi o movilă de pietriș a fost pusă deasupra sicriului. Aceste practici erau oferite doar elitelor sociale din epoca bronzului.
Până în prezent s-au găsit frunze de tei și ienupăr în sicriu, de aceea sunt planificate lucrări suplimentare pentru a descoperi mai multe despre modul în care acestea au fost folosite în practica de înmormântare și perioada anului în care a avut loc înhumarea.
Sicriele din bușteni din epoca bronzului sunt extrem de rare. Aproximativ 65 dintre ele au fost descoperite în Marea Britanie. Această practică funerară a durat o perioadă scurtă de timp și a apărut acum 4.000 de ani.
Analiza rămășițelor umane a constatat faptul că persoana din sicriu a fost un bărbat înalt (aproximativ 1,75 metri), care a murit la o vârstă spre sfârșitul anilor ’30 sau la începutul anilor ’40 și a făcut o muncă grea.
Era un om important în comunitatea sa, pentru că numai elita își putea permite o înmormântare atât de fastuoasă. Toporul îngropat lângă el reprezintă, de asemenea, o dovadă că era o persoană de rang înalt, acesta fiind un simbol al autorității. Doar 12 astfel de topoare din această perioadă au fost găsite în Marea Britanie.
Părțile rămase din sicriu și toporul au fost transportate în depozitele frigorifice de la Mary Rose Trust din Portsmouth pentru a împiedica dezintegrarea și pentru a oferi cercetătorilor posibilitatea de a le studia. Ele au fost păstrate aici timp de un an, apoi au fost mutate la York Archaeological Trust pentru conservare.
Cea mai mare piesă a sicriului are aproape opt metri lungime și cântărește o jumătate de tonă. Se estimează că întregul coșciug avea puțin sub 10 metri lungime și peste trei metri lățime. După ce vor fi complet conservate, sicriul și toporul vor fi expuse la Muzeul Colecției din Lincoln, aproape de locul unde au fost descoperite.
Citește și:
Cum au modificat migraţiile umane din Epoca Bronzului peisajul Europei